HIPERMOTILITÁTE s. f. (med.) accelerare a mișcărilor unor organe. (< engl. hypermotility) Vezi definitia »

REABILITÁTE s. f. 1. acțiunea de a (se) reabilita. 2. restabilire, redobândire a bunei reputații. 3. act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute. (< reabilita) Vezi definitia »

ANTEPREDICAMENTE (‹ ante + predicament) s. n. pl. (LOG.) Termen prin care scolasticii desemnau cele 5 categorii ale lui Porfir (genul, specia, diferența, propriul și accidentul); ele au constituit o parte esențială a învățămîntului scolastic. Vezi definitia »

ELICITÁTE s.f. (Fiz.) Caracteristică a particulelor elementare, legată de orientarea spinului în raport cu direcția de deplasare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

noápte (nópți), s. f. – Opusul zilei. – Mr. noapte, megl. noapti, istr. nopte. Lat. noctem (Pușcariu 1185; Candrea-Dens., 1233; REW 5973), cf. it. notte, prov. neuit, fr. nuit, sp. noche, port. noite. – Der. (î)nopta, vb. (a cădea noaptea, a petrece noaptea); (î)noptat, s. n. (înserare, cădere a nopții); noptatic (var. noptatec), adj. (nocturn, sumbru, obscur), cuvînt literar, fără circulație populară); nopticoasă, s. f. (varietate de violete, Hesperis matronalis); noptiță, s. f. (barba-împăratului, Mirabilis jalapa); noptos, adj. (nocturn, sumbru); nopturn, adj. (nocturn), creație artificială a lui Odobescu. – Der. neol. nocturn, adj., din fr. nocturne; noctambul, s. m., din fr. noctambule; noctambulism, s. n., din fr. noctambulisme; noptieră, s. f. (măsuță de noapte), cu suf. fr. -ière, ca pudrieră. Vezi definitia »