PALEOGEOMORFOLOGÍE s.f. Parte a paleogeografiei care studiază evoluția reliefului în trecut, reconstituind configurația acestuia și procesele geomorfologice din diferite perioade geologice. [Gen. -iei. / < fr. paléogéomorphologie]. Vezi definitia »

AUTECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază interacțiunea organismului vegetal sau animal cu mediul. (< engl. autecology) Vezi definitia »

HEPTARHÍE s. f. guvernare simultană a șapte persoane. (< fr. heptarchie) Vezi definitia »

PLASTÍE s.f. (Med.) Grefă². [< fr. plastie, cf. gr. plassein – a forma, a modela]. Vezi definitia »

HEMIAGNOZÍE s. f. agnozie limitată la o jumătate a corpului. (< fr. hémiagnosie) Vezi definitia »