KANTÍSM s. n. (Fil.) Kantianism. – Din fr. kantisme. Vezi definitia »

PSIHOLOGÍSM s.n. 1. Tendința de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale ținând seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi și procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent inițiat de Steinthal în Germania și de Potebnea în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, înțeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. 2. Atitudine a scriitorilor care analizează numai stările psihice, neglijând cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme]. Vezi definitia »

CONSUBSTANȚIALÍSM s. n. doctrină religioasă care susține consubstanțialitatea lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos. (< fr. consubstantialisme) Vezi definitia »

ONIRÍSM s. n. 1. Delir, aiurare asemănătoare visului, provocată de obsesii sau de halucinații. 2. (Lit.) Înclinare spre cultivarea situațiilor, a motivelor onirice; atmosferă, caracter oniric al unei creații. – Din fr. onirisme. Vezi definitia »

CHEMOTROPÍSM/CHIMIOTROPÍSM s. n. orientare a organelor plantelor sub influența unor excitații chimice. (< germ. Chemotropismus, fr. chimiotropisme) Vezi definitia »