PIELIȘOÁRĂ, pielișoare, s. f. (Rar) Pielicică. – Piele + suf. -ișoară. Vezi definitia »

CÂRJÁNCĂ, cârjance, s. f. (Pop.) Plătică (mică). – Et. nec. Vezi definitia »

ȚUICĂRÉALĂ, țuicăreli, s. f. Faptul de a se țuicări; țuicuială. – Țuicări + suf. -eală. Vezi definitia »

dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent). Vezi definitia »

FÚGĂ², fugi, s. f. Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului. – Din it. fuga. Vezi definitia »