IȚÍT, -Ă, ițiți, -te, adj. Care a apărut brusc. Puștiul ițit de după gard... – V. iți. Vezi definitia »

COTĂRÍT³, cotărituri, s. n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit. Vezi definitia »

LENEVÍT s. n. Faptul de a lenevi. – V. lenevi. Vezi definitia »

JADEÍT s.n. Varietate de jad cu pete și striații în culori vii și strălucitoare. [Pron. -de-it, pl. -te. / < fr. jadéite]. Vezi definitia »

PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »