mărít (măríți), s. m. – Soț, bărbat. Mr. mărit. Lat. marῑtus (Candrea-Dens., 1050). Sec. XVI, înv., pare să se fi conservat în expresia de mărit „de măritat” (Tiktin crede că este un postverbal de la a mărita). – Der. mărita, vb. (a (se) căsători o fată), mr. marit, mărtare, megl. marit, măritari, istr. marit, din lat. marῑtāre (Pușcariu 1032; Candrea-Dens., 1051; REW 5361), cf. alb. marton, it. maritare, fr. marier, prov., cat., sp., port. maridar (e cuvînt de uz general, cf. ALR, I, 250); măritiș, s. n. (căsătorie). Der. neol. marital, adj., din fr. marital; maritalmente, adv., din fr. maritalement. Vezi definitia »

MALAHÍT s.n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, opacă, folosit ca piatră semiprețioasă. [Pl. -turi, -te, var. malachit s.n. / < fr. malachite, cf. gr. malachites]. Vezi definitia »

SEMIPARAZÍT, semiparaziți, s. m. Organism vegetal care, deși își poate prepara materia organică din cea minerală, își extrage o parte din hrană din altă plantă vie. – Semi- + parazit (după fr. demi-parasite). Vezi definitia »

FITOPARAZÍT, fitoparaziți, s. m. Parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite. Vezi definitia »

PLESNÍT², -Ă, plesniți, -te, adj. Care e crăpat, spart, despicat. ♦ Care are crăpături, fisuri. [Var.: pleznít, -ă adj.] – V. plesni. Vezi definitia »