Definita cuvantului stereoacustică
STEREOACÚSTICĂ s. f. ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. (< fr. stéréoacustique)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu stereoacustică
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna. Vezi definitia »
înveninătúră s.f. (înv. și pop.) aprindere pătimașă, amărâre, supărare mare. Vezi definitia »
TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură. Vezi definitia »
scúlă (-le), s. f. – 1. Bijuterie, giuvaier. – 2. (Pl.) Lucruri, obiecte, catrafuse. – 3. Instrument, unealtă, ustensilă. – 4. Organ sexual masculin. Origine incertă. Pare a fi ngr. σϰόλη „festiv”, cf. ngr. σϰουλαρίϰι „cercei”. Legătura cu gr. σϰῦλον, eol. *σϰύλλον „deposedare” (Diculescu, Elementele, 469), sau cu scul (Scriban) nu este convingătoare. Vezi definitia »
CONFERÉNȚĂ s. f. v. conferință. Vezi definitia »