FIZIOPATOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază fiziologia organismului în timpul bolii. 2. disciplină care studiază mecanismele de producere a bolilor. (< fr. physiopathologie) Vezi definitia »

REDÍȚIE² s.f. (Lit.) Epanadiploză. [< lat. reditio – întoarcere, revenire]. Vezi definitia »

POLIMATÍE s.f. (Liv.) Cunoaștere care cuprinde cunoștințe din mai multe domenii; enciclopedism. [Gen. -iei. / < fr. polymathie, cf. gr. polys – numeros, manthanein – a învăța]. Vezi definitia »

PANMIELOFTIZÍE s.f. (Med.) Distrugere a celulelor măduvei osoase hematopoietice, care fabrică elementele celulare ale sângelui. [Gen. -iei. / < fr. panmyélophtisie, cf. gr. pas – tot, myelos – măduva osoasă, phthisis – distrugere]. Vezi definitia »

FASCINÁȚIE, fascinații, s. f. Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun. [Var.: fascinațiúne s. f.] – Din fr. fascination, lat. fascinatio. Vezi definitia »