PREȚĂLUÍRE, prețăluiri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a prețălui; evaluare, prețuire. – V. prețălui. Vezi definitia »

văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri Vezi definitia »

APOSTROFÁRE, apostrofări, s. f. Acțiunea de a apostrofa și rezultatul ei; apostrofă. Vezi definitia »

AUTODEZVOLTÁRE s. f. Creștere, dezvoltare prin sine, de la sine. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + dezvoltare. Vezi definitia »

vre- – Particulă care indică ideea de nedeterminare. Se folosește numai în compuse: vreun, oarecare; vreodată, cîndva; vreo sută, cam o sută; vreo doi, circa doi. Uzul cu art. indef o (vre o sută) s-a extins la cazuri în care în mod normal nu se articulează: vreo doi, vreo cîțiva. – Mr. vir(n)ă, vîrnu „oarecare”, megl. vrin. Lat. vere (unus) (Salvioni, ZRPh., XXII, 479; Tiktin; REW 9224), cf. it. veruno. Der. din lat. vel unus (Capidan 331), este incertă. Vezi definitia »