suscitáție, suscitáții, s.f. (înv.) provocare. Vezi definitia »

CITOMIXÍE s.f. (Biol.) Proces de fuziune a celulelor. [Gen. -iei. / cf. gr. kytos – celulă, mixis – amestec]. Vezi definitia »

COSTOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei coaste. [Gen. -iei. / < fr. costotomie]. Vezi definitia »

ANORHIDÍE s. f. lipsă congenitală, atrofie a testiculelor. (< fr. anorchidie) Vezi definitia »

CENESTEZÍE s. f. Impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existență fizică. – Din fr. cénesthésie. Vezi definitia »