HALOCROMÍE s. f. fenomen de închidere a culorii unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. (< fr. halochromie) Vezi definitia »

ACONDROPLAZÍE s.f. (Med.) Boală congenitală caracterizată prin oprirea în dezvoltare a oaselor membrelor în timp ce restul corpului se dezvoltă normal. [Gen. -iei. / < fr. achondroplasie, cf. gr. a – fără, chondros – cartilaj, plassein – a forma]. Vezi definitia »

GÁBIE s.f. Platformă cu balustradă așezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului și (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor. [Gen. -iei. / < it. gabbia, cf. fr. gabie]. Vezi definitia »

CRENOLOGÍE s. f. studiul apelor minerale terapeutice. (< fr. crénologie) Vezi definitia »

LACTOZURÍE, lactozurii, s. f. (Med.) Prezență a lactozei în urină; cantitate de lactoză prezentă în urină. – Din fr. lactosurie. Vezi definitia »