ESTÍV, -Ă adj. estival. (< fr. estive, it. estivo, lat. aestivus) Vezi definitia »

DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv) Vezi definitia »

OPTATÍV, -Ă, optativi, -e, adj. Care exprimă o dorință. ◊ (Gram.) Mod optativ (și substantivat, n.) = mod al verbului care exprimă acțiunea ca dorită. Propoziție optativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o acțiune sau o stare a cărei realizare este dorită. – Din fr. optatif, lat. optativus. Vezi definitia »

RESPECTÍV, -Ă adj. care privește împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ◊ corespunzător. ◊ (adv.) pentru cealaltă situație (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte. (< fr. respectif) Vezi definitia »

ULTIMATÍV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif) Vezi definitia »