DIVINATÓRIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire. Vezi definitia »

zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor. Vezi definitia »

CÁMBIU s. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr. cambium) Vezi definitia »

IMPÍU, -ÍE adj. (Liv.) Nepios; care disprețuiește religia. ♦ Contrar religiei. [< lat. impius, cf. fr. impie]. Vezi definitia »

CAPRÍȚIU s.n. v. capriciu. Vezi definitia »