FELOGÉN s. n. țesut vegetal care produce suberul și felodermul. (< fr. phellogène) Vezi definitia »

PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S. n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S. n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène. Vezi definitia »

UROBILINOGÉN, urobilinogene, s. n. Compus organic format în intestin prin reducerea bilirubinei, reabsorbit apoi numai în parte prin peretele intestinal și redat ficatului. – Din fr. urobilinogène. Vezi definitia »

HEPATOGÉN, -Ă, hepatogeni, -e, adj. (Med.) Care este produs de ficat. – Din fr. hépatogène. Vezi definitia »

POLIXÉN¹ s. n. amestec natural de platină și fier. (< fr. polyxène) Vezi definitia »