Definita cuvantului stoic
STÓIC, -Ă I. adj. 1. referitor la stoicism. ♦ școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Zenon în sec. IV a. Chr. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă. 2. ferm, neclintit. II. s. m. f. 1. adept al stoicismului. 2. om cu multă tărie sufletească. (< fr. stoïque, lat. stoicus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu stoic
CARIOCHINÉTIC, -Ă adj. Referitor la cariochineză. [Pron. -ri-o-, var. cariocinetic, -ă adj. / cf. fr. caryocinétique]. Vezi definitia »
BEATNIC BIT-NIC/ s. m. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. (< engl. beatnik) Vezi definitia »
FÁTIC, -Ă adj. referitor la caracterul pur exterior al limbajului, de a întreține convorbirea personajelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva. (< engl. fatic) Vezi definitia »
AUTOHIPNÓTIC, -Ă adj. (despre procedee, tehnici) cu rol hipnotic, utilizat de subiecți individual și independent. (< auto1- + hipnotic) Vezi definitia »
FÍTIC, -Ă, fítici, -e, adj. Referitor la plante, la vegetație; vegetal. (pref. fito- + suf. -ic; < gr. phytón = plantă) [și TLF] Vezi definitia »