Definita cuvantului stopa
STOPÁ1 vb. I. intr., tr. a (se) opri (o mișcare, o acțiune). ◊ (despre vehicule) a (se) opri. II. tr. a opri mingea (cu piciorul, la fotbal) sau pucul (la hochei). (< fr. stopper)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu stopa
REÎNTRUPÁ, reîntrupez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da sau a lua din nou formă concretă. – Re1- + întrupa. Vezi definitia »
AREQUIPA [arekípa], oraș în S Perú-lui (Cordiliera Occidentală), la 2.370 m alt., la poalele vulcanului El Misti; 591,7 mii loc. (1988). Centru comercial. Ind. siderurgică, chim. (mase plastice), piel., textilă și alim. Izv. minerale Aeroport. Universitate (1821). Muzeu. Biserica La Compana (sec. 16-17), case din sec. 18. Fundat în 1540 de F. Pizzaro pe locul unei așezări inca. Vezi definitia »
Kappa = Retard, Se recunoaste, de obicei, dupa freza plina de gel, lanturi groase de tinichea la gat, tricou mulat si bineinteles roz inscriptionat cu .De puta madre. sau .Gigolo Italiano 800. Lui Kappa ii place de obicei sa se pozeze in oglinda si apoi sa posteze pozele pe contul lui de hi5. Vezi definitia »
STRIPÁ vb. I. tr. A efectua operația de stripare. [După engl. stripping]. Vezi definitia »
crăpá (crắp, crăpát), vb. – 1. A desface brusc în mai multe bucăți, a plesni, a se sparge. – 2. A se desface, a se despica. – 3. A plesni, a pocni, a trosni. – 4. A sfărîma, a fărîmița. – 5. A se prăpădi, a nu mai putea (de gras, de invidie, de rîs). – 6. A muri. – 7. A întredeschide. – 8. A se deschide (despre boboci). – 9. A se face ziuă, a se lumina. – 10. (Fam.) A mînca foarte mult, cu lăcomie. Var. (Bihor) crepeți. Mr. crep, cripai, cripată, cripare, megl. crep, cripari, istr. crepu. Lat. crĕpāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 408; Candrea-Dens., 401; REW 2313; DAR); cf. it. crepare, prov. crebar, fr. crever, sp., port. quebrar. Sensul 6 apare și în cuvintele it. și fr., cf. germ. krepieren. – Der. crăpăcios, adj. (sfărîmicios); crăpîcea, s. f. (poreclă a celor mîncăcioși); crăpelniță, s. f. (fam., mîncare); crăpat (var. crepăt, crăpet), s. n. (zori, răsărit; dogoare ), pe care DAR încearcă să-l pună în legătură cu lat. crepitus, dar care poate fi der. internă (DAR consideră neclar sensul 2, care datorează ideii de „căldură ce face omul să moară” = „crăpa”); crăpătură, s. f. (deschizătură; plesnitură, fisură; spațiu îngust la o ușă întredeschisă; crăpare a pielii de pe față; crăpare a buzelor), care poate fi și reprezentant al alt. crepatūra (Pușcariu 409; Candrea-Dens., 402; REW 2314; DAR), ca der. internă a rom. (cf. și mr. crăpitură, calpitură, cripitură). Din rom. provine ngr. ϰριπιτούρα (Murnu, Lehnw., 30). Vezi definitia »