REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce. Vezi definitia »

HÚMERUS s. n. 1. osul brațului de la umăr până la cot. 2. osul părții proximale a membrului toracic la animalele tetrapode. (< fr. humérus, lat. humerus) Vezi definitia »

CELSIUS [sélsius], Anders (1701-1744), astronom și fizician suedez. Prof. univ. la Uppsala. Autorul scării termometrice centesimale, scara C. (1742). Numele a fost atribuit unui grad termometric (gradul C.). Vezi definitia »

PLUS² I. s. n. 1. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, și încă. (< lat. plus) Vezi definitia »

GAUDEÁMUS s.n. 1. Cântec bisericesc de bucurie. 2. Masă veselă. [Pron. gau-de-a-. / < lat. gaudeamus – să ne bucurăm]. Vezi definitia »