DRUÍD, druizi, s. m. Preot al vechilor celți din Galia și din insulele britanice. – Din fr. druide, lat. druidae. Vezi definitia »

SEMIRIGÍD, -Ă adj. tehn.; despre ansambluri) format din piese care se pot mișca sau depărta din poziția inițială; (despre un dirijabil) cu carcasă rigidă și anvelopă flexibilă. (< fr. semi-rigide) Vezi definitia »

PSEUDOINVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Fals invalid. [< pseudo- + invalid]. Vezi definitia »

RODENTICÍD, rodenticide, s. n. Substanță toxică sau cultură bacteriană folosită pentru distrugerea rozătoarelor. – Denumire comercială. Vezi definitia »

TOROÍD s. n. 1. suprafață prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care o intersectează. ◊ curbă paralelă asociată unei elipse. 2. corp solid mărginit de un toroid (1): tor¹ (1). (< fr. toroïde, germ. Toroid) Vezi definitia »