ARHETÍP s. n. 1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale. ◊ fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri. 2. tip originar, prim. 3. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri. (< fr. archétype, lat. archetypum) Vezi definitia »

JIP¹ s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec. Vezi definitia »

HETEROTÍP, -Ă I. adj. tipărit cu planșe ale căror caractere sunt mobile; schimbat, cu totul altfel. II. s. m. monstru dublu în care fătul parazit atârnă de peretele ventral al antozitului. (< fr. hétérotype) Vezi definitia »

PRINCÍP s. n. v. principiu. Vezi definitia »

LOGOTÍP s.n. (Poligr.) Ligatură (2). [< fr. logotype]. Vezi definitia »