NATURÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la natură, specific naturii. ◊ creat de natură. ♦ științe ĕ = ansamblu de științe care studiază fenomenele lumii înconjurătoare, lumea organică și anorganică; științele naturii. 2. (mat.) număr ~ = fiecare număr întreg pozitiv. 3. care se potrivește cu faptele din realitatea obiectivă; firesc, obișnuit, simplu. 4. (jur.; despre copii) născut în afara căsătoriei. II. adv. desigur, firește. III. s. n. naturalețe. (< lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale) Vezi definitia »

quetzál (hisp.) [pron. chețál] (que-tzal) s. m. Vezi definitia »

REZISTENȚIÁL, -Ă adj. referitor la rezistență. (< it. resistenziale) Vezi definitia »

SACRAMENTÁL, -Ă adj. referitor la sacrament; (p. ext.) solemn. (< lat. sacramentalis, fr. sacramentel, germ. sakramental) Vezi definitia »

TETRAPETÁL, -Ă adj. (Despre flori) Cu patru petale. [< fr. tétrapétale]. Vezi definitia »