TRIBÚT, tributuri, s. n. Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir (2). ◊ Expr. A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum. Vezi definitia »

RĂSCUNOSCÚT, -Ă, răscunoscuți, -te, adj. Cunoscut de toată lumea, foarte cunoscut; arhicunoscut, notoriu. – Răs- + cunoscut. Vezi definitia »

făcut pe ascuns, în taină, când altcineva ține de șase gata să dea un semnal de alertă. Vezi definitia »

SUBSTITÚT s.m. 1. Cel care ține locul titularului. ◊ (În trecut) Substitut de procuror = primul grad în ierarhia judecătorească a parchetului; magistrat având acest grad; substitut de comisar regal = magistrat într-un tribunal militar care ținea locul comisarului regal. ♦ Ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. Produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. [Cf. fr. substitut, lat. substitutus]. Vezi definitia »

haút, haúți, s.m. (reg.) pește răpitor cu solzi mici, de 35-40 cm lungime; lupul-peștelui, vrespere, vâlcan, vâigan, vâlsan, boulean. Vezi definitia »