verígă (-gi), s. f. – 1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga. – Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă). Vezi definitia »

HEPATÍTĂ, hepatite, s. f. Denumire generică dată afecțiunilor inflamatorii de natură virotică, microbiană sau toxică ale ficatului. – Din fr. hépatite. Vezi definitia »

bótă s. f. – Pic, strop, nimic. Mag. bőtő, de la betű „literă” (Bogrea, Dacor., III, 728); cf. bechi. DAR trimite eronat la it. boto „stupid” sau megl. buta „tont”. Vezi definitia »

ȘINȘÍLĂ s.f. Mamifer rozător cu o blană cenușie foarte frumoasă, care trăiește în regiunile muntoase din Peru și Chile. [Scris și cincilă. / < fr., sp. chinchilla, cf. sp. chincha, chinchilla – ploșniță]. Vezi definitia »

năstrăpioáră, năstrăpioáre, s.f. (pop.) năstrapă mică. Vezi definitia »