GLÓTIC, -Ă adj. Al glotei. [< fr. glottique]. Vezi definitia »

IZOBÁRIC, -Ă adj. 1. (despre o transformare radioactivă) în care numărul de masă nu este modificat. 2. suprafață ~ă = loc geometric al punctelor din atmosferă unde, la un moment dat, presiunea aerului este aceeași. (< fr. isobarique) Vezi definitia »

SCORBÚTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de scorbut. (< fr. scorbutique, lat. scorbuticus) Vezi definitia »

greșníc, greșnícă, adj. (înv.) greșit; păcătos. Vezi definitia »

BÁHIC, -Ă adj. (Liv.) Consacrat lui Bachus; de băutură; anacreontic. // s.f. Cântec de petrecere. [Scris și bachic. / < fr. bachique, cf. Bachus – zeul vinului la romani]. Vezi definitia »