TRITURÁNT, -Ă adj. (anat.) față ~ă = suprafața unui dinte care efectuează masticația. (< fr. triturant) Vezi definitia »

SPLINT, splinturi, s. n. (Tehn.) Cui de siguranță. – Din engl. splint. Vezi definitia »

elocuént (-tă), adj. – Convingător, grăitor. – Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. Var. se datorează pronunțării germ. a latinei. – Der. elocuență (var. elocvență, înv., elocință), s. f.; elocuțiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX). Vezi definitia »

ȘUNT s.n. 1. Dispozitiv de derivare a curentului electric dintr-un circuit. 2. Derivație patologică sau operatorie a curentului sanguin. [< fr., engl. shunt]. Vezi definitia »

BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent]. Vezi definitia »