ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. Vezi definitia »

BRÍZĂ s.f. Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise]. Vezi definitia »

DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. (< fr. diaphyse) Vezi definitia »

superofértă s. f., g.-d. art. superofértei; pl. superoférte Vezi definitia »

întâlnitúră, întâlnitúri, s.f. (înv. și pop.) 1. local unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură. Vezi definitia »