Definita cuvantului substitut
SUBSTITÚT s. m. 1. cel care ține locul titularului. ◊ ceea ce ține locul unui lucru, care i se substituie. 2. produs industrial care înlocuiește un produs mai vechi. 3. element lingvistic care poate înlocui, în aceleași condiții gramaticale, un alt element lingvistic; substituent (2). (< fr. substitut, lat. substitutus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu substitut
LÓCK-OUT s.n. Închiderea de către capitalist a întreprinderilor pe un anumit termen, lăsându-i astfel în bloc pe muncitori fără lucru pentru a le înfrânge rezistența și a nu le satisface revendicările. [Pron. loc-aut. / < engl. lock-out < lock – a închide, out – afară]. Vezi definitia »
SURDOMÚT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) care este lipsit de auz și de grai. [< surdo- + mut, după fr. sourd-muet]. Vezi definitia »
ÎMPRUMÚT, împrumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) împrumuta; (concr.) obiect sau sumă de bani împrumutată. ◊ Loc. adj. De împrumut = care este împrumutat. ◊ Expr. A fi ca de împrumut sau apărea de împrumut = a nu i se potrivi cuiva. ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu împrumut = a împrumuta (1). 2. Cuvânt, construcție lexicală etc. luată din altă limbă. Împrumut lingvistic. – Lat. in promutuum. Vezi definitia »
ÎNCEPÚT, -Ă, începuți, -te, adj. v. ÎNCEPE. – [DEX '98] Vezi definitia »
ARNĂÚT2, arnăuți, s. m. Soldat mercenar (albanez) recrutat de domnii fanarioți; p. ext servitor înarmat, ținut de boieri, mai ales pentru paza personală. ♦ Poteraș. – Tc. arnaut. Vezi definitia »