Definita cuvantului substituție
SUBSTITÚȚIE s. f. substituire. ♦ metoda ĩ = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație. ◊ (chim.) înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr- o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical. ◊ (lingv.) înlocuire a unui sunet prin altul. ◊ dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. (< fr. substitution, lat. substitutio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu substituție
ANTIINDÚCȚIE s. f. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele. (< fr. anti-induction) Vezi definitia »
hereghíe (hereghíi), s. f. – Monetărie. Ngr. χαραγί, de la χαράζω „a grava, a imprima” (Scriban). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
CONSTELÁȚIE, constelații, s. f. Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio. Vezi definitia »
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă de studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie. Vezi definitia »
SUPOZÍȚIE s. f. 1. presupunere, ipoteză; premisă. 2. capacitate a unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziție. (< fr. supposition) Vezi definitia »