FLAMBÁ vb. I. tr. 1. A trece prin flacără (instrumente chirurgicale etc.) pentru a steriliza. 2. A îndoi un corp solid după ce a fost supus la compresiune. [< fr. flamber]. Vezi definitia »

Soba. Regionalism Tara Oasului. Vezi definitia »

RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber]. Vezi definitia »

harabá (harabále), s. f. – Car, căruță mare. Tc. araba (Șeineanu, II, 205; Lokotsch 790), cf. bg., sb. arabá, rus. arbá. – Der. harabagiu, s. m. (căruțaș), din tc. arabaci; harabagiesc, adj. (tipic pentru căruțași); harabagilîc, s. n. (înv., consum, impozit municipal pe căruțel care intră), din tc. arabacilik; harabagerie, s. f. (cărăușie); hărăbaie, s. f. (casă mare, clădire mare), cf. Iordan, BL, IX, 56. Vezi definitia »

chilabá s.f. (înv.) nume de dans țărănesc, denumit și „ca la ușa cortului”. Vezi definitia »