piéz (piézi), s. m. – 1. (Înv.) Picior. – 2. (În expresia în piez) În curmeziș, peste. – Var. chezi, cheji. Mr. peză „glumă”. Lat. pĕdem (Pușchilă, Anuar de Geografie, II (1911), 159; Pușcariu, Dacor., I, 415; Scriban, Arhiva, XXIX, 49; Drăganu, Dacor., II, 611; Pușcariu, Lr., 199), cf. REW 6439. Sensul de „picior”, propriu tututor der. romanice, există și în rom., cf. va grăi omului cuvinte bune, și le va grăi cu hiclenșug, de-l va batjocoi, adică va grăi peste piezi (Îndreptarea Legii); unde peste piezi stă în locul expresiei actuale peste picior, cf. fr. par-dessus la jambe (Tiktin traduce rău această exprimare, cum că ar însemna „a vorbi cu dublu înțeles”). Pentru a înțelege evoluția semantică, trebuie să pornim de la ideea banală, că ziua cuiva ar fi bună sau rea după cum iese din casă cu piciorul drept sau cu cel stîng înainte; de aici în piezi „după cum iese bine sau rău, nesigur”; în piezi buni „cu piciorul drept, sub auspicii bune”; în piezi răi „fără noroc, în ceas rău”. Var. cheji, s. m. pl. (Mold., dispoziție, chef, stare de spirit) este normală fonetic și semantic. Der. pieziș, adv. (în curmeziș); împiezișat, adj. (întretăiat, oblic); piază, s. f. (șansă, noroc, dispoziție, chef, gust), sing. refăcut după pl. piezi; piezos, adj. (nefericit, de rău augur; nenorocit, fără noroc). Vezi definitia »

retéz, retéze, s.n. 1. (pop.) (în expr.) la retezul părului = în locul unde se retează părul; la ceafă. 2. (înv.) diametru. 3. (reg.) zăvor. 4. lemn gros retezat la capete. Vezi definitia »

pupuréz, pupuréze, s.n. și adv. (reg.) 1. (s.n.) pâine mică. 2. (adv.; în expr.) a sta pupurez = a sta chircit, cu spatele curbat, a sta pe vine. Vezi definitia »

CERCHÉZ, -Ă, cerchezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Regiunii Autonome Cercheze. 2. Adj. Care aparține Regiunii Autonome Cercheze sau populației ei, privitor la această regiune sau la populația ei; cerchezesc. – Din tc. Çerkez. Vezi definitia »

privéz s.n. (reg.) bucată mare de stofă sau de mătase pe care nașul sau nașa o dăruiește miresei și care se pune, la cununie, pe spatele mirilor. Vezi definitia »