AMÁR², -Ă, amari, -e, adj. I. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul caracteristic fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. II. Fig. 1. Chinuitor, dureros; trist. Ea varsă desperată Un plâns amar (COȘBUC). ◊ (Adverbial) A regretat amar faptele întâmplate (BART). 2. Chinuit, necăjit. Amară tinerețe am avut (SADOVEANU). ◊ Expr. Pâine amară = mijloace de existență câștigate cu multă trudă. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit. Am să te pedepsesc amar (ISPIRESCU). 3. Răutăcios. – Lat. amarus. Vezi definitia »

MOLECULÁR, -Ă, moleculari, -e, adj. Care aparține moleculei, privitor la moleculă; de natura moleculei. ◊ Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale atomilor care compun o moleculă. – Din fr. moléculaire. Vezi definitia »

CVATERNÁR s.n. v. cuaternar. Vezi definitia »

patrunghiár, -ă, adj. (înv.) patrunghiular, patrulater. Vezi definitia »

pamfletar, pamfletari s. m. (adol., peior.) prostănac, nerod. Vezi definitia »