PENTARHÍE s. f. 1. colegiu de cinci magistrați superiori în Cartagina punică. 2. guvernământ de cinci șefi; alianță de cinci națiuni. (< fr. pentarchie) Vezi definitia »

ANEMOFILÍE s. f. polenizare a plantelor anemofile; anemogamie. (< fr. anémophilie) Vezi definitia »

xenomaníe s. f., art. xenomanía, g.-d. art. xenomaníei; pl. xenomaníi, art. xenomaníile Vezi definitia »

FULMINÁȚIE s.f. Detonare a unei substanțe explozive; explozie. [Gen. -iei, var. fulminațiune s.f. / cf. fr. fulmination, lat. fulminatio]. Vezi definitia »

TETRAPODÍE s. f. metru ritmic în prozodia greacă constând din două dipodii de același fel. (< fr. tétrapodie, gr. tetrapodia) Vezi definitia »