PATRÍȚĂ, patrițe, s. f. (Tipogr.) 1. Piesă componentă, de obicei mobilă, cu care se presează materialul într-o matriță și al cărei relief constituie negativul obiectului matrițat. 2. Piesă a mașinii tipografice pe care se gravează în relief o literă sau un semn tipografic și cu ajutorul căreia se obține matrița necesară la turnatul literelor și al semnelor tipografice. – Din germ. Patrize. Vezi definitia »

VREMÚȚĂ, vremuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vreme (II). – Vreme + suf. -uță. Vezi definitia »

GAMOGENÉZĂ s. f. reproducere sexuată a unui organism vegetal prin fuziunea gameților; gamogonie. (< fr. gamogenèse) Vezi definitia »

pofídă (pofíde), s. f. – Ciudă. – Var. Mold. pohidă, prohită. Origine nesigură. După Cihac, II, 238, din pol. pochyba „greșeală”, cf. sb. himba „vicleșug”. Relația cu hîtru (Scriban) nu este convingătoare. – Der. împrohita, vb. (a disprețui), Mold., înv. Vezi definitia »

STROPITÚRĂ, stropituri, s. f. 1. Stropire. 2. (Concr.) Picătură, strop. – Stropi + suf. -tură. Vezi definitia »