MEGIEȘÍE, megieșii, s. f. (Înv. și pop.) Teritoriu, țară sau oameni, ființe aflate în vecinătate; p. ext. vecinătate. [Pr.: -gi-e-] – Megieș + suf. -ie. Vezi definitia »

PSEUDOCREÁȚIE, pseudocreații, s. f. Creație falsă, fără valoare. [Pr.: pse-u-do-cre-a-] – Pseudo- + creație. Vezi definitia »

PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio) Vezi definitia »

ENZOOTÍE s. f. Răspândire a unei boli infectocontagioase la animale pe un anumit teritoriu sau în cadrul unui grup limitat. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. enzootie. Vezi definitia »

NEUROCHIMÍE s. f. studiul reacțiilor chimice care însoțesc funcționarea sistemului nervos. (< fr. neurochimie) Vezi definitia »