TÁBIE, tăbii, s. f. (Înv.) 1. Ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra. 2. Tabără (1); redută. [Pl. și: tabii] – Din tc. tabya. Vezi definitia »

PIVOTÁȚIE s.f. Pivotare. [Gen. -iei. / < fr. pivotation]. Vezi definitia »

VAPOTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament cu vapori sau apă fin pulverizată. [Gen. -iei. / < fr. vapothérapie, cf. lat. vapor – abur, gr. therapeia – tratament]. Vezi definitia »

ENARMONÍE s.f. (Muz.) Egalitatea înălțimilor unor sunete care poartă denumiri diferite. [Gen. -iei. / < fr. enharmonie]. Vezi definitia »

CENOFOBÍE s. f. teamă patologică de spații largi. (< fr. cénophobie) Vezi definitia »