PÚPĂ², pupe, s. f. Formă de dezvoltare în metamorfoza unor insecte, între starea de larvă și cea de dezvoltare completă; nimfă. – Din lat. pupa. Vezi definitia »

șiștoácă, șiștoáce, s.f. (reg.) 1. vale îngustă și puțin adâncă, în pantă; jgheab, văiugă. 2. cădere de apă. 3. (despre plutărit) poartă principală a stăvilarului prin care ies buștenii și plutele. Vezi definitia »

ANCORĂ, ancore, s. f. 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă). 2. Bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme. ♦ Cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică. – Din it., lat. ancora. Vezi definitia »

BÚLĂ², bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (astăzi) act oficial emis de papă. – Fr. bulle (lat. lit. bulla). Vezi definitia »

ANTROPOÍDĂ, antropoide, s.f. – V. antropoid (2) [DEX'98] Vezi definitia »