Definita cuvantului supleant
SUPLEÁNT, -Ă I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. mémbru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură. (< fr. suplléant)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu supleant
INDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. ♦ ~ de = fără a ține seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale. II. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant) Vezi definitia »
AMBRANȘAMÉNT s.n. Ramificație secundară a unei căi ferate a unei conducte etc. [< fr. embranchement]. Vezi definitia »
ORNÁNT, -Ă adj. Care împodobește. [Cf. fr. ornant]. Vezi definitia »
NEÁNT s. n. Noțiune filozofică care desemnează vidul, neființa, inexistența, nimicul. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant. Vezi definitia »
SUBSTITUÉNT s. m. 1. substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. 2. substitut (3). (< germ. Substituent, it. substituente) Vezi definitia »