URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina. Vezi definitia »

stánghilă, stánghile, s.f. (reg.) 1. par înfipt în pământ ca sperietoare. 2. semn de hotar. Vezi definitia »

ASPARÁGINĂ s. f. alcaloid din mlădițele de sparanghel, din rădăcinile de nalbă etc., diuretic, folosit ca. (< fr. asparagine) Vezi definitia »

HORTIVITICULTÚRĂ s. f. domeniu al agronomiei care se ocupă cu studiul cultivării pomilor fructiferi și al viței de vie. (< horti- + viticultură) Vezi definitia »

CLOÁCĂ s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș. 2. masă de apă murdară și fetidă. ◊ (fig.) loc rău famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca) Vezi definitia »