TUȘIÉR s. m. arbitru de tușă (I, 2). (< tușă + -ier) Vezi definitia »

VOCODÉR s.n. 1. Sistem electronic de telefonie în care vorbirea este codificată și apoi reconstituită. 2. Aparat muzical electric de transformare a sunetelor deja existente (pe benzi de magnetofon) prin procedeul analizei, filtrării și sintezei electrice. [< fr., engl. vocoder, germ. Vocoder]. Vezi definitia »

PÓRTER s.m. Cel care cară cu spatele greutăți (hrană pentru cabane la munte, materiale de construcții etc.). [< fr. porteur]. Vezi definitia »

NĂIÉR, năieri, s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [Pr.: nă-ier] – Naie (înv. „corabie” < lat.) + suf. -ar. Vezi definitia »

STOLÉR, stoleri, s. m. (Reg.) Tâmplar, dulgher. – Din ucr. stoljar. Vezi definitia »