AMETROPÍE s.f. (Med.) Anomalie a refracției oculare (miopie, hipermetropie, astigmatism). [Gen. -iei. / < fr. amétropie, cf. gr. a – fără, metron – măsură, ops – ochi]. Vezi definitia »

SENZÁȚIE, senzații, s. f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț. Senzație vizuală. Senzație auditivă. ◊ Expr. A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... ♦ Percepție. ♦ Simțire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente. ◊ Loc. adj. De senzație = senzațional. ◊ Expr. A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [Var.: senzațiúne s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis. Vezi definitia »

CACOLOGÍE, cacologii, s. f. Construcție, locuțiune greșită. – Din fr. cacologie. Vezi definitia »

CARDIOPLEGÍE s.f. Paralizie a mușchilor inimii. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardioplégie, cf. gr. kardia – inimă, plege – lovitură]. Vezi definitia »

EUFONÍE, eufonii, s. f. Succesiune armonioasă de vocale și de consoane, care are drept efect o impresie acustică plăcută. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonie, lat. euphonia. Vezi definitia »