COMIZERATÍV, -Ă adj. compătimitor. (< it. commiserativo) Vezi definitia »

VOTÍV, -Ă adj. Care are ca obiect o făgăduință, o promisiune; care s-a oferit divinității, spre a împlini o făgăduință solemnă. ◊ Tablou votiv = fragment din pictura unui monument, înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura monumentului în mâini. [Cf. fr. votif, lat. votivus < votum – promisiune]. Vezi definitia »

EFECTÍV, -Ă adj. Care are efect; real, adevărat. // s.n. Numărul real al indivizilor care alcătuiesc o unitate militară, o colectivitate organizată etc. // adv. Adevărat, real, de fapt. [Cf. fr. effectif, effectivement]. Vezi definitia »

EXTROSPECTÍV, -Ă adj. referitor la extrospecție, bazat pe extrospecție. (< engl. extrospective) Vezi definitia »

compulsiv Vezi definitia »