Bráhma² (zeu) s. propriu m. Vezi definitia »

forma literara Vezi definitia »

REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer) Vezi definitia »

Forma speciala a vinovatiei ce se caracterizeaza prin accea ca subiectul actiunii prevede ori accepta producerea unor urmari periculoase, insa cele produse in realitate sunt mult mai grave, pe care le-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu se vor produce, sau nu le-a prevazut, dar putea si trebuia sa le prevada. Vezi definitia »

BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer]. Vezi definitia »