VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală. Vezi definitia »

MĂSLUIÁLĂ, măsluieli, s. f. (Rar) Măsluire. [Pr.: -lu-ia-] – Măslui + suf. -eală. Vezi definitia »

STEREOSTÁTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. [Gen. -cii. / < fr. stéréostatique, cf. gr. stereos – solid, statikos – care stă în echilibru]. Vezi definitia »

TETRADRÁHMĂ s.f. Monedă grecească de aur sau de argint în valoare de patru drahme. [< gr. tetradrachmon]. Vezi definitia »

TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino) Vezi definitia »