săláică¹ adj. f. (reg.; despre fasole verde) bătrână, ațoasă. Vezi definitia »

vátră (va-tră) s. f., g.-d. art. vétrei; pl. vétre Vezi definitia »

HIDROXILAMÍNĂ s.f. Compus chimic obținut prin reducerea electrolitică a nitraților. [< fr. hydroxylamine]. Vezi definitia »

IMPEDÁNȚĂ s. f. 1. mărime caracteristică unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne și cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustică = mărime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonoră și fluxul acustic corespunzător. 2. mărime ce caracterizează însușirea unui sistem ca, în anumite situații, să împiedice desfășurarea normală a unui proces ce are loc într-un sistem. (< fr. impédance, germ. Impedanz) Vezi definitia »

SALBÁNDĂ s. f. zonă de contact între un filon și roca pe care o străbate. (< germ. Salband) Vezi definitia »