TRINITARIÁN, -Ă s.m. și f. (Bis.) 1. Nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. Călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar; mathurin. // adj. Referitor la trinitarieni, care aparține trinitarienilor. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. engl. trinitarien]. Vezi definitia »

ZWINGLIÁN, -Ă adj., s.m. și s.f. (Adept) Al zwinglianismului. (din fr. zwinglien) Vezi definitia »

buzdugán (buzdugáne), s.n – 1. Măciucă, ghioagă. – 2. Ciocan, mai. – 3. Plantă, Sparganium ramosum. – Var. buzdugă. Mr., megl. buzdugan. Tc. bozdogan (Șeineanu, II, 65; Lokotsch 333); cf. ngr. μπουσδογάνον, bg. buzdugan, sb. buzdovan, pol. buzdygan, rus. buzdychan, mag. buzogany. – Der. bîzdîgăni, vb. (a stimula, a incita); buzdugăni, vb. (a lovi cu măciuca). Pare puțin probabilă ipoteza lui Miklosich, Wander., 80, care derivă cuvîntul pol. din rom. Vezi definitia »

CONIDIÁN, -Ă, conidieni, -e, adj. (Despre ciuperci) Care prezintă conidii. [Pr.: -di-an] – Din fr. conidien. Vezi definitia »

lișmán, lișmáni, s.m. (reg.) păzitor de porci, de boi. Vezi definitia »