BRÚSTUR s. m. v. brusture. Vezi definitia »

FRACTÚR s.n. (Poligr.) Literă germană cu caracter gotic. [< germ. Fraktur]. Vezi definitia »

CUSÚR, cusururi, s. n. 1. Imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; p. ext. viciu 2. (Înv.) Rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată) 3. (Înv.) Aluzie – Din tc. kusur Vezi definitia »

cur (cúruri), s. n. – 1. Șezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Pușcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú. – Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureș), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari). Vezi definitia »

BÚTUR, buturi, s. m. Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rămasă nedespicată. – Din but[uc] + suf. -ur. Vezi definitia »