PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie. Vezi definitia »

PSIHASTENÍE s.f. Stare psihică morbidă, manifestată prin nehotărâre extremă, obsesii și fobii. [Gen. -iei. / < fr. psychasthénie, cf. gr. psyche – suflet, astheneia – slăbiciune]. Vezi definitia »

ANGELOLOGÍE s. f. parte a dogmaticii care tratează despre îngeri. (< fr. angélologie) Vezi definitia »

primărie, primării s. f. (intl.) buzunarul interior de la haină. Vezi definitia »

poucénie (poucénii), s. f. – 1. Învățătură. – 2. Predică. – 3. Document. – Var. paucenie, păucenie. Sl. poučenije (Tiktin). Sec. XVII, înv. Cf. ucenic. Vezi definitia »