CONVÍNGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ refl. A-și da seama, a se încredința că ceva este într-un anumit fel. [P.i. convíng, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, după învinge]. Vezi definitia »

BRIDGE s. n. Numele unui joc de cărți. [Pr.: brigi] – Fr. bridge (<engl.). Vezi definitia »

prevínge (-ving, -ns), vb. – A învinge. Lat. pervincĕre. Sec. XVI, înv., cf. învinge. Vezi definitia »

ZIGOSPORÁNGE s.m. Sporange care conține zigospori. (din fr. zygosporange) Vezi definitia »

ÎNVÍNGE, învíng, vb. III. Tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) A doborî, a birui, a copleși; p. ext. a duce până la capăt. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.). Vezi definitia »