FOJGĂITÚRĂ, fojgăituri, s. f. (Reg.) Fâșâit, foșnet. [Pr.: -gă-i-. – Var.: foșcăitúră s. f.] – Fojgăi + suf. -tură. Vezi definitia »

RÓZĂ s. f. 1. trandafir. ♦ a sta pe ĕ = a se găsi într-o situație favorabilă. ♦ ă vânturilor = cerc, cu direcțiile punctelor cardinale și gradațiile lor intermediare. 2. (herald.) stilizarea florii de măceș cu cinci petale în jurul unui bumb central (stigmat) și cinci sepale ascuțite între petale. 3. gen special de șlefuire care se dă diamantului. (< fr. rose, lat., it. rosa, germ. Rose) Vezi definitia »

țiitúră, țiitúri, s.f. (înv. și reg.) 1. stăpânire, domnie, putere, tărie. 2. păstorire, ținere. 3. întreținere, hrană. 4. concubinaj; femeie ușuratică. 5. loc de pândă la vânătoare. 6. hang, ison. Vezi definitia »

TRÁILĂ, traile, s. f. Pod umblător care alunecă de-a lungul unui cablu sau al unei frânghii, fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt al unei ape curgătoare. – Din fr. traille. Vezi definitia »

MONTÉZĂ s. f. montoare (2). (< fr. monteuse) Vezi definitia »