PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu de reprezentare pe o hartă a suprafeței pământului sau a unei porțiuni din suprafața pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos. ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Pr.: pro-iec-. – Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis. Vezi definitia »

OZONOTERAPÍE s.f. (Med.) Folosirea în scop terapeutic a unui amestec de oxigen cu ozon. [Gen. -iei. / < fr. ozonothérapie]. Vezi definitia »

NĂUCÍE s. f. (Rar) Faptul de a fi năuc; starea celui năuc. [Pr.: nă-u-] – Năuc + suf. -ie. Vezi definitia »

PERÍȚIE s.f. (Latinism) Experiență, cunoștință; dibăcie; talent. [Gen. -iei. / < lat. peritia]. Vezi definitia »

OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. Parte a geologiei care studiază formarea munților. [Gen. -iei. / < fr. orogénie, cf. gr. oros – munte, genos – generație]. Vezi definitia »