TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare¹ a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna¹ + suf. -ător. Vezi definitia »

MONOSPÓR s. m. spor singuratic provenit dintr-un sporange. (< fr. monospore) Vezi definitia »

TRACTÓR, tractoare, s. n. Autovehicul cu mare putere de tracțiune folosit, în agricultură și în industrie, pentru a remorca diverse unelte, mașini sau vehicule; p. ext. autovehiculul definit mai sus, împreună cu unealta pe care o remorchează. – Din fr. tracteur. Vezi definitia »

SUPRESÓR, -OÁRE adj. Care suprimă. ♦ (Despre un element al unui aparat) Care împiedică producerea unui efect nedorit. // s.m. (Biol.) Mutație care blochează efectele altei mutații. [< fr. suppresseur]. Vezi definitia »

DIVIZÓR, -OÁRE adj. Care divide, care împarte. // s.m. (Mat.) Împărțitor. ◊ Divizor comun = întreg care împarte exact două sau mai multe numere date. // s.n. Divizor de frecvență = circuit sau montaj folosit la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; divizor de tensiune = aparat electric utilizat pentru divizarea tensiunii. [Cf. fr. diviseur, lat. divisor]. Vezi definitia »